duminică, 10 martie 2013

Back to origins

Acesta este sloganul meu. Pe bluetooth la telefon :))
Dar acum, e ceea ce simt si ce fac. Ma intorc acolo unde apartin eu. Pe taramul celor care nu au origini. Caci asa sunt eu. Fara inceput si fara sfarsit, in cautare permanenta a locului unde sa ma simt acasa.
Prima experienta in America m-a lasat cu un feeling de ”I can do it, I can survive, I can be the main character in my life!
Asa ca acum ma intorc acolo unde am avut acest sentiment de implinire. In perioada care urmeaza voi descrie cat mai mult din framantarile de inceput de drum la cea de-a doua experienta.

Si decizia de a pleca am luat-o... cred ca demult dar in subconstient. (Povestile mele se leaga una de alta, ca doar e vorba de acelasi personaj principal si viata e un lant pe care noi il mulam mai inodat sau mai drept, cum ne taie capul, nu?)
 Prin urmare... atunci cand urma sa ma intorc din state eu le spuneam tuturor ca vara urmatoare voi fi prin Europa, voi calatori si poate voi lucra. Dar o spuneam asa, la vrajeala, caci simteam atunci ca nu as mai putea sa ma reintorc in America (nu in acel loc, poreclit de noi atunci America indiana...:)) )
Am ajuns apoi in Romania... dar m-a izbit puternic diferenta ce o simteam acum...imi era dor de state, cu bune si cu rele, cu tot ce mi-a oferit. Asa ca, nu incepuse bine urmatorul an, ca am si prins de coada o oportunitate de internship in America la un restaurant in Bethany Beach (urma sa invat de la cum se gateste la cum se ruleza conturile contabile... frumos vis nu?) Dar, am intampinat niste dificultati si am ramas doar cu coada de oportuniate. Oricum, am cunoscut personal angajatorul si am ramas in relatii de posibile viitoare colaborari. hehe. buuun. Acum deja am primit mailuri de la fostul angajator din state daca vreau sa ma intorc in vara care vine iarasi. Dar eu eram si cu licenta si am zis ca pentru acel job nu ma intorc. Daca era sa fie internshipul renuntam lejer la un an de facultate, dar astfel, am preferat sa imi dau licenta linistita, ca toti studentii. Ceea ce insemna ca voi termina pe la mijlocul lui iulie cu facultatea. Deci, no work&travel for me.
Si incet, vorba aruncata la vrajeala cand plecasem din America a inceput sa se contureze. M-am inscris la programul de Summer University al lui AEGEE (stiam din anul I de faculta ca vreau sa particip, am zis ca anul cu licenta e perfect pentru asta) si am fost acceptata ca participat la SU-AEGEE Calabria. Italy !!!
Eu care am spus ca nu voi merge in Italia niciodata, iata-ma ca ma indreptam spre ea.  Dar Calabria, merita. E in sudul tarii, iar ca si turism e paradisul!!!
Recomand la maxim vizitarea zonei Calabria! Apa mai albastra si mai curata decat insasi bazinele si piscinele,  tarmurile cu pietricele fine si nisip alb, soarele, sezlongurile, peisajele, orasele... a fost un vis pe care nu l-am visat!
Si am plecat cu gand sa lucrez in aceea vara ca sa strang bani pentru vara in state de la anul. (A! inainte sa plec, m-am inscris la master la o facultate unde nu aveam examen de admitere, motiv: 50% pentru ca astfel puteam sa ma inscriu pentru WAT, restul de 50% ceva mult mai puternic). Si gandul mi s-a indeplinit. Mi-am gasit de lucru, nu in sud, ci la marea Adriatica pe coasta de est, pe langa Bologna. Asa am petrecut o vara fierbinte si linistita intr-un mediu placut si cu colegi faini. Si in timp ce lucram, in acea perioada de varf a lunilor august - septembrie m-am inscris la ceva traininguri... si la conferinte... si uite ca m-au accepat... nu ma asteptam... adica momentul acela cand completam aplicatiile eu eram deja fericita si implinita... gandeam ceva de genul: Doamne, fac-se voia ta!  (spun asta, intrucat cred ca asta e cheia succesului... nu te stresa pana nu mai ai vlaga, lasa lucrurile sa vina ca apa la mal).
Asa ca am ajuns in Albania, Grecia Olanda, si iar in Italia, Sardinia !

Asadar, mi s-a adeverit vorba aceea, ca ”undeva prin Europa”? Da, si nici nu credeam ca voi zburda atat de mult pe taram european! Ca sa nu mai spun cate avioane am schimbat si cate zboruri care mai de care mai super am avut!!! (ma declar experta si avansata in zboruri pentru varsta mea.. cate povesti am despre... dar asta in alt post candva)

Bine-bine... si dupa vara-toamna-iarna mea europeana, acasa din nou, ma gandeam si ma rasuceam eu in toate partile, nestiind unde se va opri din pendulat gandul meu? Hop-țop ca ... in America! ha-ha.
Dar la inceput cu alte ganduri. Nu de work&travel ci de h2b. Daca au joburi pentru femei, de ce nu? si m-am avantat in acest h2b, am avut de asteptat.. timpul curgea... sesiunea ajungea... sesiunea a si trecut... iar asteptare am avut... si cand in final le duc eu toate actele cerute pentru h2b... zau asa! Ce mi-au zis?! ca nu mai angajeaza fete!! pfiuuuuuu... dead end iarasi.. ca internshipu de anu trecut? nu zau! Nu-nu! Chiar in clipa cand mi-a zis angajata aceea ca nu se mai poate h2b (decat daca astept iar vreo 3 saptamani si atunci e doar o probabilitate, nimic clar) am zbughit-o la Student Travel! fara sa stau pe ganduri. Si acolo, m-am regasit eu... ce doream? sa merg in state... cu work&travel.

Am ajuns sa fac exact ceea ce mi-am stabilit eu in minte mai demult, dar de unde am deviat. Sa plic iar pentru viza J1 pentru state. (mai stii de 50% master?. asta e.)

Am primit informatii, mi-au zis: ce sa aleg, plasament sau individual? In ziua aceea nu stiam decat ca vreau in America si ca nu vreau in Maine anymore. Atat. Inclina spre a-mi gasi prin ei job. Acasa, am analizat lista lor de joburi de vreo 2-3 ori, am cautat pe net despre diverse joburi si locatii... dar eram tare nehotarata: ba sa aleg o zona extravaganta ca doar partial e vorba de travel, nu doar de work; ba sa aleg o zona unde se gaseste mult work si asa voi avea bani de travel. In orice caz, nu stiam ce si cum. Mai stiam ca prietena mea din facultate cu care am fost in America vrea si ea sa se intoarca si ca poate inca o colega ar veni. Si mai stiam ca draga mea prietena din liceu vrea si ea sa mearga.
Nu pot descrie zilele pana am hotarat ce sa fac, pentru ca sunt un amalgan si un haos in mintea mea. Pot doar sa spun ca au fost nopti prost dormite, zile lungi si fara rost, sentimente de ”plop in aer si eu in plop”. Si multe tab-uri deschise pe doua laptopuri, fiecare cu doua browsere!! Imagine that! Crazy enough to succeed, no?
La inceput, am zis, ”bine, voi aplica la un targ de joburi, sa gasesc un job sigur si fain”.
Incet, mi-a rasarit in minte, ca de ce sa nu profit de cunostintele mele din sua si de search engine? Asa ca i-am scris angajatorului cu internshipul. Positive! Chiar vrea sa ma ajute, dar nu stie decat in vreo 2 saptamani daca si ce posturi va avea! Ok, am zis, let's wait. Si am inceput sa caut pareri si info despre zona Bethany Beach. Concluzie: perfecta pentru familii si cei care cauta liniste si mai putin aglomeratie. Nu e o statiune foarte comerciala, are plaja frumaosa, dar daca cauti distractie si ocupatie nu e pentru tine. Deci a inceput sa cam paleasca optiunea. Si atunci am vorbit cu prietena mea din liceu si-mi spune de Ocean City. La o jumatate de ora de Bethany Beach. Dar ea deja are job, ca fina ei care a mai fost acolo o baga si pe ea la angajatorul unde a mai lucrat. Insa ma vor ajuta sa gasesc un job, ca fata stie orasul si imi va recomanda ceva. Dar cum eu nu pot sta locului si sa astept (zau, cum poti sa astepti ca altul sa te ajute? cum, in anul 2013??) am inceput sa caut eu singura, business-uri in Ocean City.
Intre timp am vorbit cu prietena mea din facultate, ea imi spune ca vrea sa mearga saptamana asta sa se inscrie, ca are si o prietena din liceu si vor sa mearga impreuna. Si ca vrea sa gaseasca jobul prin agentie ca e sigur. Si ma intreaba ce vreau sa fac. Ma inscriu cu ea sau..? Am spus ca astept sa vad ce-mi spune prietena din liceu sa vad daca voi avea ceva contact pentru un job independent sau daca nu aplic cu ea. Ok.

Urmeaza partea de turnaround, la 180 degrees.
Vreau job in Ocean City, vreau sa plec cu varianta independent si sa sun eu angajatori ca sa primesc oferta de lucru. Asta e decizia luata in fractiuni de secunda. Acum sunt aici.
Am vorbit apoi cu prietena din liceu, imi spune ca inca nu stie de alte joburi... mai asteptam putin.  Eu incep si caut pe  net joburi in OC. Si minuni exista, daca crezi!

CREDINTA= MIRACOLE

Am si gasit un job, nu am stat pe ganduri decat 30 minute (pana am citit despre firma, am notat nr de tel, am formulat ce sa zic la tel, in linii mari si atat) si am format numarul, nu inainte de a spune: Doamne ajuta!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu